Eu, vaca de muls...

"Domnule Negruța, vă rugăm să nu priviți diaspora ca vacă de muls a Republicii, ocupați-vă mai bine de impozitarea miliardarilor din Chișinău". - iată un citat dintr-o recentă scrisoare a diasporei moldovenești adresată Ministrului finanțelor cu ocazia anunțării prețului la vinietă pentru mașinile cu numere de înmatriculare străine. 

Atunci, dați-mi voie să scriu și eu o scrisoare Domnului Ministru, din numele meu personal și al celor de alde mine, care, eventual, putem fi priviți ca niște vaci de muls. 

Multstimate Domnule Ministru!

Noi, cetățenii acestei țări, care am rămas aici, care muncim oficial și ne plătim impozitele, nu ne supăram pe statutul nostru de vaci de muls. Noi, cu bruma de impozite pe care o asigurăm, suntem gata, fără nici o problemă, să asigurăm pensiile (chiar și așa, mizere cum sunt), pentru bătrânii lăsați de copii lor fără sprijin, în timp ce ei se află la muncă peste hotare, să asigurăm salariile (așa cum sunt ele), pentru profesorii care le învață copiii și pentru medicii, la care apelează atunci când revin acasă (pentru că în Europa sunt prea scumpi). 

Noi vom aduna banii necesari pentru returnarea creditelor acordate pentru reparația drumurilor, care acum moldovenilor veniți în vacanță li se par oribile, iar vinieta pentru care este o povară imposibilă de dus pentru aceștia.  

Noi suntem nespus de bucuroși de modul în care se petrec lucrurile în Moldova în perioada sărbătorilor de Paști și în perioada estivală, când ei, reveniți acasă, doresc să-și rezolve problemele cât mai urgent, strecurând banii (probabil, cei economisiți pe vinietă) celor care le rezolvă aceste probleme și aducându-și propriul aport în "lupta" cu corupția. Ne place cum evoluiază prețurile la apartamente, după ce trag ei câte o raită pe acasă. Și chiar ne place modul în care oscilează cursul valutar în această perioadă.    

Pentru că noi, cei rămași acasă, în mare parte nu suntem miliardarii de Chisinau despre care tot ei amintesc în demersul său, - noi suntem vacile de muls, probabil, odată ce conaționalii noștri așa consideră.  

P.S: nu încercați să-mi aprindeți paie în cap cu argumente de tipul "nimeni nu s-a dus de bine"  ș.a.m.d. Eu respect alegerea lor, respect munca pe care o fac, dar mă adresez acestora, revoltaților: domnilor, aveți puțin bun simț. Eu sunt în stare să calculez cât costă taxele de autobane pe care mergeți aproape săptămânal.  

Service de Moldova (III)

Astazi am auzit o publicitate care m-a amuzat nespus. Era vorva de o oferta cu reducere 50% pentru un examen complex ginecologic. Foarte bine, puteti spune, dar ce-i aici de ras? Va spun. Serviciile de ginecologie erau oferite de clinica OFTALMOCORECT.

Adica, dati-mi voie sa va intreb, care-i poanta: pacienetele sunt invitate la consult, iar cei care au nevoie de corectie a vederii sunt invitati pe post de asistenti, ca sa-si concentreze ochii intr-un punct si sa scape de strabism, sau sa-si antreneze focusul?!

Wai baieti, ori schimbati denumirea clinicii, ori nu faceti publicitate!

Selecționata lu' Sasha sau despre cum am fost eu la fotbal.

Ce să vă spun, mie îmi place să merg la fotbal. Îmi place atmosfera, așteptarea, aroma de iarbă proaspăt cosită, deaceea, după cum vă dați bine seama, vineri seara am fost la Moldova-Anglia. În minuni nu cred, deaceea mă așteptam să mâncăm bătaie. Dar spectacolul la care am asistat m-a întristat amarnic.

Mai întâi despre lucrurile bune:

Bravo celor care le-a venit în cap să scrie textul imnului RM pe panoul de informații. Așa am uzit și eu, în sfârțit, stadionul intonându-l.

Coridoarele de securitate erau multe, dar nu au fost greu de trecut.

Ei și acum...

La început nu înțelegeam, de ce pe tricourile alor noștri nu erau imprimate numele. Zic, nu sunt atât de cunoscuți ca englezii, care, totuși le aveau imprimate. Mă gândeam la soarta lor de fotbaliști, cum îi observă și îi promovează agenții. Pe urmă zic, poate nu au echipament suficient și cine este convocat, acela și îmbracă, anonim, tricoul. Într-un final am înțeles: cu o astfel de prestanță e mai bine să nu ieși în evidență.

Când Lampard ne-a înșurubat primele două goluri eu măcar nu m-am supărat, că am zis, de, el e star, are dreptul, dar pe urmă au început să intre mingile gârlă pe poarta noastră și atunci am zis că e ceva putred la ai noștri.

Soarta a făcut să avem bilete chiar lângă banca tehnică a moldovenilor. Știți ce am auzit tot meciul? Pe Ion Caras, care cu toate intonațiile posibile vocifera:
-Sasha!
-Sasha?
-Sssaaaashaaa...., și tot așa.

Eu așa și nu am înțeles cărui Sasha se adresează, chit că pe teren erau minim 3. Și doar așa - pe nume, fără să facă vre-o precizare de tipul: Sasha, dă pase mai lungi, Sasha, păstrează poziția, Sasha, repliază-te. Așa că utilitatea gemetelor lui Caras a rămas pentru mine o profundă enigmă. La fel ca și următorul comentariu, la adresa unui fundaș de-al nostru, pe care i-l adresa lui Ion Testimițeanu, prezent și el pe banca tehnică și pe care îl citezu cu scuzele de rigoare: Nu posmotri na nego, b..., on je ni h... ne umeiet. Atunci, mă întrb eu, de ce l-ai convocat Domnule Caras?

Meciul, mai pe scurt, mi-a amintit de o scenă din filmul Gladiatorul, țineți minte, când luptătorii noi veniți intră pentru prima oară pe Coliseum și de emoții, frică și vuiet unul dintre ei face pe el. Cam așa a arătat și selecționata noastră, doar că acolo s-a găsit un Maximus care să-i țină în mâni. Al nostru Maximus, însă, ați văzut, probabil și singuri.

Matematica școlii

Urmăream ieri un reportaj despre vizita lui Marian Lupu la Edineț și discuția acestuia cu profesorii din școlile locale. Și, sincer vorbind, după mai multe reportaje de acest gen nu înțeleg câteva lucruri:

1.  De unde vine supărarea aceasta a profesorilor pentru clasele cu peste 30 de elevi? Eu, personal am învățat în clasă de 36 de elevi. Dintre care 10 au fost eminenți. 3 au luat medalii. Soțul zice că ei tot erau 36. Cam acesta este standardul pentru o școală normală. De ce, adică, un profesor nu poate să muncească decât cu 20-25 de elevi? Să nu-mi argumentați cu performanța, pentru că ea există foarte rar.  Și de cele mai multe ori este garantată de efortul elev+părinți, pentru că de, așa ni se spune azi la școală - părinții au un rol determinant, mizăm pe efortul lor (financiar, moral, educativ, de tot felul). Și părinții depun efortul, pentru că profesorul nu mai vrea să ia parte activă în viața elevului, el nu mai este direct responsabil de reușita acestuia. Vă asigur, că dacă mâine s-ar găsi o formulă de calcul al salariului raportat la numărul de copii instruiți, numărul acestora nu ar mai deranja pe nimeni, ba din contra.

2. De ce s-au trezit copiii din școlile de circumscripție fără bănci și scaune suficiente în clase? Sau nimănui nu i-a dat prin cap să trecă de la balanța unei școli la balanța alteia bănci, scaune sau table de clasă? Să nu-mi spuneți că li s-a dat foc sau au fost cărate pe la case. Pur și simplu, sistemul nostru educațional nu ia în serios procesul de optimizare, sperând că o trece și asta și toate vor reveni la locul lor. Eu zic că majoritatea dintre ei sabotează.

3. Când vom introduce un sistem de evaluare a performanței profesorilor, care să permită părinților să verifice cine le educă copiii? Credeți că degeaba a apărut ideia cu BAC-ul profesorilor? Eu cred că toate cadrele didactice ar trebui să aibă câte un examen anual în baza căruia să li se confere grade, bonusuri, etc. Atunci vor ști și ei cum se simt elevii la BAC și cum să-i pregătească mai bine.

5. Când, în sfârțit, vom elimina sistemul de notare pentru lecțiile de educație muzicală, artă plastică, cultură fizică și educație tehnologică? Eu nu consider că aceste obiecte trebuie să fie eliminate din programele școlare, și nici că absența notării trebuie să știrbească din calitatea predării, ci doar sugerez că actuala formulă de notare pentru cum ai cântat, în cât ai alergat, cum ai desenat sau cum a împletit mama fularul este irelevantă. La aceste lecții copiii trebuie să acumuleze cunoștințe de cultură generală din plăcere.

Service de Moldova (II)

Eu, pentru cei care nu m-au văzut niciodată, am cam un metru și jumătate în înălțime. Atunci când nu vreau să șterg praful de pe lustră declar că am 1m 52cm, când am alte scopuri - spun că am 1 m 56. De ceva timp mai am si vre-o trei cucuie, grație unui designer genial și a unui alt geniu care i-a aprobat proiectele. Explic.

Moldova Agroindbank a decis, probabil, să crească securitatea celor care retrag bani de la bancomatele sale, atașând la ele un fel de semicabine. Frumoasă intenție, doar că aceste semicabine (păcat că nu pot atașa acum fotografia) sunt montate astfel, încât la intrare trebuie să stai vre-o treizeci de secunde ca să calculezi traiectoria mișcătii și să decizi cum pătrunzi înăuntru, iar la ieșire, când uiți să te mai gândești la lucrul acesta, te întorci și te pocnești de ele exact în frunte.

Acum îi  întreb pe cei de la MAIB: dacă cei cu înălțime mea și a Președintei Dvs, și care constituim minoritatea populației, ne facem cucuie în cap, atunci ce să mai zicem de clienții cu statură medie și peste mediu? Există o logică simplă a designului, indiferent de destinația acestuia - el trebuie să fie FUNCȚIONAL. Or în cazul vostru omul trebuie să intre și să iasă de sub aceste semicabine pe brânci.  

Sercice de Moldova. (I)

Probabil, mi-a fost lene. Sau nu am avut inspirație, sau vara a fost prea călduroasă, dar nu am mai intrat pe propriul blog din februarie. Azi revin. Și ma apuc de scris despre lucrurile cel puțin ciudate, dacă nu prostești cu care mă coicnesc zilnic și care mă enervează. Uneori, voi scrie și despre lucruri frumoase și emoționante. Azi încep cu colecția de prostii.

Alaltăieri reveneam din vacanță. Ora trecută de miezul nopții. Aeroportul Chișinău. Un singur avion aterizat - cel din Antalia. Controlul pașapoartelor - fără nici o problemă. Deja mă vedeam în pat, dormind, pentru că a doua zi urma să fiu la serviciu. Probabil că despre asta nu știa și administrația Aeroportului, care ne-a pus bagajele pe bandă rulantă abia peste 45 de minute. În tot acest răstimp m-am întrebat dacă poate Dl Jardan le descarcă singur din hala avionului. Altfel nu pot să înțeleg cum naiba i-a luat trei sferturi de oră ca s-o facă.

Aseara, din pură coincidență geografică am mers la restaurantul Roata Vremii de pe H. Botev. N-am ce să zic, frumoase flori și grădină. Dar eu aveam o simplă întâlnire, vroiam să petrec o oră cu fună-mea care era în Chișinău pentru 2 zile și nu aveam alt timp la dispoziție. Ne așezăm. Comandăm 2 beri obișnuite și una fără alcool. Ca să vezi - fără alcool nu au. Ș-atunci mă întreb - da ce fac oamenii care sunt la volan? Sau nu ne pasă că zilnic sunt stopați sute de șoferi cu alcolemie? Bine zic, aduceți-ne 2 beri și un suc. După care urmează ceva halucinant - noi nu servim numai băuturi. Trebuie să comandați și ceva de mâncare. Uite ăsta marketing de Moldova, frate! Da poate eu vreau să comand mai târziu! Sau poate că azi nu mi-e foame, da poate că nu vreau să mănânc. Ași mai fi înțeles pretenția dacă ar fi fost restaurantul arhiplin, dar așa - pe naiba, eram noi 3 și la o altă masă încă 6 persoane. Deci le place mai mult să stea degeaba, decât, urmând logica lor - să servească ceea ce dorești. Doar din motivul că aveam prea puțin timp la dispoziție am comandat și trei plăcinte de la Roata Vremii. Pe care nici n-am pus gura, au fost de decor. Le-am achitat, desigur. Și chiar dacă nu mor de vre-o 150 de lei cât au fost, oricum, sunt banii meii vreau să-i cheltui pe ceea ce vreau eu. La sfârșit, i-am zis cucoanei să-mi dea plăcintele la pachet. Sincer, deoarece nu aveam nici o poftă de plăcinte și pentru că înțelegeam că a doua zi vor fi țepene, le-am făcut surpriză lui Mozzart și Sher - câinii mei. Pentru că marketingul de la Roata Vremii e gândit pentru câini mai mult decât pentru oameni.

Sinistrați în capitală. Ghid de inteligență colectivă

Uite că ne-am trezit singuri în fața iernii. Cu temperaturi siberiene, nămeți ca în copilăriei și dacă acum o lună plângeam câ e prea cald, apoi ziceam că ne e dor de zăpada de cândva acum iar ne plângem pe soartă.

În fond, avem și de ce ne plânge. Eu personal, am stat fără căldură 48 de ore și am deja mai bine de 10 zile de când sunt fără apă. Printre prietenii mei mai sunt sinistrați de alde mine, de aceea am zis să scriu despre șmecheriile găsite de mine și ei pentru a face față condițiilor dificile. Poate că vor fi de ajutor cuiva. Sau poate mai scrieți și voi altele, ca să ne ajutăm cu un sfat bun unii pe alții.

În primul rând, vreau să zic că eu după toate aceste întâmplate, am început să-l înțeleg pe Chirtoacă. Eu am o casă, pe care parcă am pregătit-o de iarnă, parcă am făcut tot ce trebuia și oricum a căzut victimă. Apoi am chemat specialiști care mai de care, or, la un anumit moment toată lumea ne-a zis: " Ne pare rău, mai mult nu putem face nimic!" Da el are un oraș cu probleme din astea! Așa dar, iată câteva descoperiri și sfaturi:

1. La bloc în aceste ocndiții este mult mai simplu. Aici, de bine de rău, ai un SEL, care încet, dar reacționează. În sectorul particular ești doar tu și problema ta. Morală: scotocește în agendă, întreabă prietenii, rudele, dar fă rost de numere de telefoane ale instalatorilor, pentru orice eventualitate.

2. Dacă încă mai ai apă, nu închide toate robinetele. Lasă-l pe unul să picure. Asta va asigura circulația apei și va micșora riscul de îngheț. Chetuielile până la urmă nu vor fi enorme.

3. Dacă ți s-a dus cazanul, reacționează imediat și nu lăsa să înghețe apa în sistem. Sau scoate-o pe toată, sau dacă ai soluție antiîngheț, încearcă să nu permiți transformarea ei într-o masă asemeni jeleului. Pentru asta - încălzește țevile cu ceva. Cel mai bine e sa folosești reșouri electrice, ideal - foen industrial, dar uneori și cel de uscat părul te ajută. Mare atenție la locurile de îndoire - acolo sunt cele mai des locurile înghețate. Când folosești reșouri în fântâna de distribuție, improvizează un fel de cort, numai că în nici un caz nu trebuie să acoperi direct reșoul, chiar și pe cel cu ulei.

Pentru a evita suprarăcirea în noaptea accidentului (de obicei lucrurile astea le descoperi seara, atunci când te culci umple niște sticle de plastic cu apă fierbinte și utilizează-le pe post de termofor.

Și încă ceva, cât nu e târziu, bagă în sistem soluție anti îngheț, dacă ai doar apă - s-ar putea să-ți prindă bine.

4. Nu uita să plasezi locul prizei prelungitorului într-o cutie de carton, ca să nu ningă peste ea și să te trezești cu o pană de curent catastrofală. (asta în caul în care trebuie să încălzești la fântâna de afară)

5. Apa s-ar putea s-o ai abia la primăvară, când se topește afară, așa că uite cum te poți descurca:

- pentru WC, curățenie sau spălatul vaselor - adună zăpadă în găleți și las-o să se topească. Dacă vrei să grăbești procesul - o pui pe aragaz. A propos, vă anunț că dintr-o găleată de zăpadă abia de scoți 1 litru de apă.

- a propos de curățenie, poți profita de ocazie și scoate covoarele afară pentru a le curăța cu zăpadă. Efectul - maxim, cost - zero.

- lasă mofturile la o parte și cumpără câteva seturi de veselă din plastic. Așa vei evita problemele cu spălatul vaselor. Cel puțin a unei părți.

- Important! Dacă te confrunți cu o astfel de încercare, nu dispera. Ia-o ca pe o aventură de gen "trupele speciale în aplicație" și continuă să lupți.

Înțeleg că sfaturile mele nu au nici un rost dacă aveți un copil foarte mic, dar sper că nu ați pățit.

Dacă mai cunoașteți șiretlicuri - scriețile în comments-uri, ca să fim utili și altora.