Îi las la o parte pe cei cărora, eventual, nu le place muzica Maestrului (gusturile nu se discută). Dar am auzit de la vreo cinci replici de următorul tip:
- Nu ne trebuie nouă muzică, viața și așa e grea.
- De muzică ne arde nouă, că-i greu!, și tot așa, și tot așa.
Și atunci mă întreb și eu, da de ce va arde vouă fraților, că nici muzica oferită gratis nu vă mai bucură? Cum de atunci când ascultați muzică pe la nunți și cumetrii, ducând ultimul ban de acasă, viața nu-i tot atât de grea!?
Atunci când am fost găsiți cea mai alcoolizată nație din lume, ați comentat că bem de viață grea. Când refuzați să le cumpărați copiilor caiete, spuneți că viața e grea, și n-o să fie tăți miniștri, și că aveți aceleași botezuri și cumetrii și vă trebuie bani. Da acolo tot răsună muzica. Acolo nu vă doare capul?!
Și dacă viața e grea, ș-a gândit și primarul, poate stângaci, să vă ofere un minut de bucurie. Iar voi cum ați răspuns?
Am cam făcut un obicei din a respinge orice mișcare a celor care vor să miște măcar un pic. La toate avem un răspuns: "Așă nu-i ghini!". Dar dacă urnează întrebarea logică: "Da cum e bine?", raspunsul este cunoscut: NUȘTIUCUM, da N-AȘĂ.
