Troleibuzele și estetica lui Alfred Hitchcock

Va amintiți de "Păsările" lui Hitchkok?

Pentru necinefili explic: Alfred Hitchkok este un renumit regizor american, care a făcut pionierat în mai multe tehnici ale genului "triller" și este considerat a fi "maestrul suspansului". Filmele sale sunt, în majoritatea cazurilor, o combinație inteligentă de tensiune și umor. Temele sale preferate sunt frica, vinovăția și pierderea identității. O altă temă exploatată frecvent în lucrările sale, cu diverse variații, este persecutarea inocenților.

"Păsările" este unul dintre celebrele sale filme, în care zburătoarele atacă o așezare de oameni, instalând haosul. Ei, uite că azi m-am simțit și eu ca locuitorii acelui oraș.

Centrul - blocat. Mai bine zis, Piața Marii adunări naționale - luată ostatecă de troleibuzele noi aduse de Dorin Chirtoacă și de exponate mai vechi, chemate, probabil, să arate diferența. Strada Ștefan cel Mare - inpracticabilă, pentru că transportul particular n-are ce face pe piață odată cu troleibuzele nou-nouțe, iar confrații acestora - adică epavele care încă nu sunt schimbate, au declarat boicot - și merg din Paște-n-Paște.

Închipuiți-vă ce am ratat prin faptul că primarului nu i-a dat prin cap să aducă pe PMAN ceea ce a evacuat anul trecut de la stațiile de epurare. A propos, cu această ocazie, îmi amintesc de un banc-realitate.

Oficiul companiei noastre se află pe str. Varnița, deci vă închipuiți cum respiram noi până la evacuare și în timpul acesteia. Cam în acea perioadă au venit la noi în vizită niște parteneri din Grecia - un domn și o doamnă. Doamna, care spre deosebire de Domn, era prima oară în Chișinău, după vreo câteva ore de frământări, îl întreabă pe șeful nostru de ce miroase așa straniu în zona, la care acesta, glumeț din fire, negăsind cum să-i explice mai bine situația, îi răspunde:

- You know, there is near an Ecological Shit Factory...

Mai trec câteva ore și noi, împreună cu grecoaica ne pornim într-o deplasare prin țară. Dânsa, ca între fete, ne întreabă pe mine și pe colega mea:

- Listen, girls, is that a really a good affair with this ecological shit? They sell it or how?

Închipuiți-vă ce a urmat, pentru că eu și colega nu știam despre ce-i povestise șeful nostru, iar ea a început să ne explice foarte serios despre ce e vorba.

Mai, da proastă mai sunt!

Cu Doamne-ajută, am început să mă simt proastă de-a binelea!

Motivele? Câte vreți, dar să le iau la rând:

1. Parlamentul și elita politică a țării mele s-a bătut și s-a pisat la tema "vor face sau nu subiectul impozitării indirecte banii trimiși de moldovenii de peste hotare rudelor și valorificate de acestea la construcții de case, cumpărări de mașini etc.". Cu spumă la gură aceștia îi linișteau pe compatrioții mei că nu vor fi impozitați acești bani, pentru că, de, oamenii muncesc, iar noi ce facem. între timp, eu, proasta de mine, muncesc în țară, plătesc impozite (le cota maximă), mă rog, mai agonisesc ceva, poate eventual îmi cumpăr, să zicem, un imobil. Numai că despre proști de alde mine Parlamentul nu vorbea. Mă lasă să-mi fac eventual o casă, după care mă vor întreba ce și cum.

2. Ieri, am întârziat peste tot, pentru că centrul Chișinăului era blocat de proprietarii indignați de mașini, cărora nu li se mai permite să aducă în țară mașini de peste 7 ani, fără a le înmatricula și a plăti taxe. Așa, făcând câte o plimbare până în primul sat din Ukraina o dată la 3 luni, chipurile au ieșit din țară. Da proști de alde mine, nu au mașină, pentru că una nouă nu pot să-și permită, iar din cele cu numere de țări baltice sau Bulgaria nu cumpără și nu aduc în țară. Ș-apoi, dacă aduc una mai "tânără", dar în mod oficial, tot eu voi fi proasta care va plăti impozitul.

3. Proasta de mine nu înțelege cum vecinii pensionari nu au nici o datorie la facturile comunale, iar vecinul de la etajul 3, care umblă cu BMW, are o datorie pe încălzire, de la care ți se răcește spatele. Ok, eu am stație autonomă, dar ceilalți primesc la începutul sezonului avertizări și somații că le deconectează căldura.

4. Proasta de mine așa și n-a înțeles cum naiba inspectoarea de la Serviciul Sanitar, care i-a repetat de vreo 5 ori că are un salariu de 3600 lei, a ieșit apoi mândră din oficiu și s-a așezat la volanul unui Mercedes ultimul model.