Marketingul foamei

Prima lecție de marketing politic a fost formulată încă în antichitate și o cunoaște, probabil, fiecare - e vorba de celebra "Pâine și circ", sau "Pâine și distracții" - formulă valabilă, de altfel, și astăzi. Doar că nu mă așteptam să o văd atât de subtil utilizată la Chișinău - nu știu, este o chestie gândită sau una făcută la întâmplare, dar efectele acesteia pot fi dramatice.

Pentru a vă da seama unde vreau să ajung, voi face referință la o carte, citită încă prin 1992 - "Cunoașterea inutilă" de Jean Francois Revel - celebră, de altfel. Citind-o, am înțeles pentru prima oară cum poți educa o generație de proști încă din școală. Chiar prin intermediul manualelor de matematică, ca să nu mai vorbim despre istorie sau filosofie. Cum se întâmplă cu matematica? Păi foarte simplu. Dacă din cl. I până în a XII problemele vor fi de tipul: "din stația Chișinău pleacă un tren spre Vladivostok cu viteza X si face Y ore în drum, care este distanța dintre aceste două orașe?" sau "Dinspre Moscova spre Chișinău și dinspre Chișinău spre Moscova au pornit concomitent două avioane... etc. etc.etc. ", atunci de ce să ne mirăm că spre 16-18 ani foștii elevi vor fi siguri că trenurile și avioanele merg doar în aceste direcții și niciodată nu vor exemplifica cu Parisul, Bucureștiul sau Viena. E un fel de a limita cunoștințele de bază, de a le face, vorba lui Revel, inutile. Tot ceea ce nu este repetat cu insistență pare a fi redundant, complicat și inutil.

Dar să revenim la marketingul politic. Se știe că până și câinii la circ sunt gata să facă pentru recompensă trucuri care mai de care. Același lucru este valabil și pentru oameni - când sunt flămânzi, sunt mai receptivi, mai concentrați, ca să nu-și piardă din energie. Asta e partea cu fiziologia.

Totodată, aflați în spații închise și puși să aștepte, oamenii caută cu ce să se ocupe și, orice hârtie lipită pe vre-un perete, devine obiect de interes maxim. Anume prin aceasta se explică eficacitatea publicității în lift, WC, transport public., etc. Asta e partea cu marketingul.

Ei, ieri am văzut exploatarea acestor două principii pentru transmiterea de ceea ce Revel numea "cunoaștere inutilă". Eram flămândă și am intrat să iau prânzul "La plăcinte". Trebuia să aștept vreo 10 min, așa că, logic, am început să citesc materialele printate și expuse pe toate mesele, în care sunt pasaje din istoria Moldovei. La început am zis că uite, ce bravo sunt băieții ăștia, s-au gândit la clienți, la timpul, nervii și cultura lor. Însă ceea ce am citit și ce am fotografiat (vezi alăturat) nu m-a mai încântat defel. Este manipulare, citată și promovată de moldovenii.md și activiștii lor. Și este o comunicare periculoasă. De genul problemelor cu trenurile. Și mi-i rușine pentru cei, care au decis să exploateze marketingul foamei pe noi. Cu atât mai mult, cu cât documentele au fost grijuliu traduse și în rusă, iar eu pun pariu că rușii, de cele mai dese ori, citesc istoria Moldovei doar din întâmplare, cum e și cazul acestor fițuici propagandistice.

Țara de la o margine de drum

Săptămâna trecută aveam de mers la o ceremonie la Bălți. Fiind o ceremonie de familie, am convins-o să meargă și pe mămica, ea nefiind tare ducarniță de felul ei. Am mers pe traseul care trece prin Orhei, ca să vedem cum se repară drumul și acest peisaj industrial, de altfel, ne-a plăcut tuturor. Dar m-a impresionat o vorbă de-a mamei, pe car mi-a spus-o la sfârșitul acestei călătorii:

- Știi, m-am tot uitat pe geam și, parcă am văzut două țări diferite: una - frumoasă și bogată pe șosea, în mașini noi și scumpe, și alta - pe marginea drumului, cu case vechi, dărăpănate și căzută în amorțire.

Salariul: ni-l dau sau îl câștigăm?

Ieri am prins un crâmpei din Fabrica la Publika TV. Invitații discutau despre ce îi sperie pe investitorii străini în Moldova. La un moment dat, Dumitru Braghiș a menționat, că una dintre problemele de bază la ora actuală este lipsa brațelor de muncă, în special, lipsa muncitorilor calificați. Foarte corectă observație, de altfel. La un moment dat, ex-Premierul a punctat un adevăr:

- Vrem să avem agricultură performantă, să aducem supertractoare din Japonia, dar, spuneți-mi, vă rog, avem vre-un mecanizator calificat, capabil să se ocupe profesionist de exploatarea și menținerea acestora? Cei cât de cât calificați sunt demult plecați în afară.

Și aici, ta-ra-ram, intervine un nu știu cine (chiar nu-l cunosc pe acest invitat) cu "soluția veșnică":

- Dapoi aduceți-le și salarii mari și o să se gasească!

Way, vă întreb eu, da ce omului i se adaugă minte de la salariu? Sau ce înseamnă aduceți-le, dați-le? Salariul se câștigă, așa, cu titlu de informație pentru Domnul respectiv. Și eu nu cred că un mecanizator de-a dreptul profesionist, care ar lucra pe un tractor performant, nu ar avea un salariu bun. Desigur, el nu ar fi egal cu salariul directorului firmei car produce acest tractor. Dar unul decent cu siguranță ar fi.

Tot pentru informație, vreau să vă spun că vara aceasta niște rude de-ale mele așa și nu au putut găsi muncitori cu ziua la prășit cu condițiile 150 lei/ziua plus mancare. Cei cărora le-au propus au strâmbat din nas și au răspuns că ce, sunt proști să stea în căldura asta pentru așa bani?!