MADE IN MOLDOVA. EXPERIENȚĂ PERSONALĂ

Dacă tot am primit ieri ultimul cadou de Crăciun (uitase o colegă să mi-l transmită când am revenit din vacanță), haideți să vă descriu o experiență. Poate va ajută când sunteți în pană de idei. 

Nu știu cum se face, dar sfârșitul și începutul de an au trecut în cazul meu sub semnul ”made in Moldova”. Și știți ceva? Am acum o selecție de lucruri uimitoare autohtone, care îmi bucură ochii și sufletul. Vreau să vă spun și vouă despre ele, poate vă inspiră atunci când aveți nevoie de un cadou. 

Deci. La începutu lui decembrie am vrut un palton nou. Asta după ce anul trecut am umblat prin magazine din mai multe țări și nu am găsit ceva potrivit. Paltonul, foarte elegant, de altfel, și din stofă foarte calitativă, l-am găsit la VISTLINE și la un preți foarte duios. 

Pentru serata corporativă mi-am dorit și eu, ca o femeie, o rochie nouă. Și am găsit-o, și m-am îndrăgostit imediat de ea, la JULIA ALLERT. O frumusețe de rochie de catifea, de nu-ți poți lua ochii de la ea. 

Anul Nou. Primit cadouri excepționale ”made in Moldova”. 1) O cochetă pălărioară marca ALINA BRADU, tocmai bună pentru zilele când vrei să-ți ridici dispoziția. 2) O super pătură cu mâneci marca COZY.MD - caldă, moale, tocmai bună pentru citit sau pentru butonat într-o plăcere telecomanda, când ai mâinie la cald. 3) Un cadou minunat - cartea ”CHIȘINĂUL NOSTRU NECUNOSCUT” de Iurie Colesnic. 4) Și iată, ieri - megatricoul PLAY NATAL; ce să vă spun, un tricou adevărat, neaoș și calitativ. 

Pot pune în listă și cartea Tatianei Țîbuleac, ”VARA ÎN CARE MAMA A AVUT OCHII VERZI”, pe care o citesc acum. Și un minunat vin recomandat de băieții de la Embargo - Sauvignion Blanc 2016 de la VINĂRIA GOGU, pe care l-am savurat cu plăcere. 

Oricare din obiectele citate este un cadou minunat și dacă nu aveți idei pentru sărbătorile care vin  - inspirați-vă, sau dacă mai aveți dubii referitor la potențialul producătorilor noștri, nu aveși motive. 

Moldova- in fruntea clasamentului

Când eram eu copil și trăiam la Ciuciulea, un singur om din mahala noastră mergea la biserică - baba Jenea. Ceilalalți erau învățători, medici, agronomi - reprezentanți ai profesiilor cărăra acest lucru le era interzis. Acuma nu voi pretinde că eram mari credincioși și ne rugam în taină. Așa, mai degrabă - niște oameni cu frică de Dumnezeu, dar fără însemne tradiționale ale credinței.
Și cum vă spuneam, baba Jenea aducea, de obicei, de la biserică agheasmă de Bobotează întro sticlă de jumătate de litru. Umbla pe la toți vecinii și le oferea dimineața câte o înghițitură (da, anume o înghițitură) de apă sfințită, iar jumătatea de sticlă rămasă o punea după icoană, așa încât atunci când va fi mare nevoie s-o scoată. Cand venea baba Jenea de la biserică aveam impresia că participăm la cel mai tainic ritual din lume.
Ieri am vazut cum creștinii și credincioșii model 2017 se îmbânceau după aghiasmă fiecare cu câteva bidoane de 5 litri, și m-am crucit. Doamne, ore ce fac cu atâta aghiasmă?! Ce păcate au adunat oamenii aștia, că trebuie să le spele în albii de apă sfințită?! De ce o înghițitură nu le mai e de ajuns? Cred că într-un eventual Top al consumatorilor de aghiasmă moldovenii ar fi în fruntea clasamentului.
Și încă ceva. Am tot văzut reportaje despre cei care s-au scăldat în copci, toate televiziunile propăvăduind despre un oarecare ”obicei străvechi”.
Iată ce voi spune eu, moldoveni. Obiceiul o fi fiind străvechi, dar nu al nostru. Obiceiul moldovenilor de Bobotează, cât n-ar fi el de macabru și straniu în opinia unui om al erei digitale, era să nu spurci apa. Asta însemna că moldovenii nu se spălau (excepție fiind fața, pentru care se aduna întro găleată apă de până la Bobotează) și nu spălau rufe și blide o săptămână (iarăși, cu excepția scutecelor și a copiilor nou-născuți, pentru care se punea deoparte apa de până la Bobotează). Așa că mai lăsați-mă cu obiceiul străvechi!