Când eram eu copil și trăiam la Ciuciulea, un singur om din mahala noastră mergea la biserică - baba Jenea. Ceilalalți erau învățători, medici, agronomi - reprezentanți ai profesiilor cărăra acest lucru le era interzis. Acuma nu voi pretinde că eram mari credincioși și ne rugam în taină. Așa, mai degrabă - niște oameni cu frică de Dumnezeu, dar fără însemne tradiționale ale credinței.
Și cum vă spuneam, baba Jenea aducea, de obicei, de la biserică agheasmă de Bobotează întro sticlă de jumătate de litru. Umbla pe la toți vecinii și le oferea dimineața câte o înghițitură (da, anume o înghițitură) de apă sfințită, iar jumătatea de sticlă rămasă o punea după icoană, așa încât atunci când va fi mare nevoie s-o scoată. Cand venea baba Jenea de la biserică aveam impresia că participăm la cel mai tainic ritual din lume.
Ieri am vazut cum creștinii și credincioșii model 2017 se îmbânceau după aghiasmă fiecare cu câteva bidoane de 5 litri, și m-am crucit. Doamne, ore ce fac cu atâta aghiasmă?! Ce păcate au adunat oamenii aștia, că trebuie să le spele în albii de apă sfințită?! De ce o înghițitură nu le mai e de ajuns? Cred că într-un eventual Top al consumatorilor de aghiasmă moldovenii ar fi în fruntea clasamentului.
Și încă ceva. Am tot văzut reportaje despre cei care s-au scăldat în copci, toate televiziunile propăvăduind despre un oarecare ”obicei străvechi”.
Iată ce voi spune eu, moldoveni. Obiceiul o fi fiind străvechi, dar nu al nostru. Obiceiul moldovenilor de Bobotează, cât n-ar fi el de macabru și straniu în opinia unui om al erei digitale, era să nu spurci apa. Asta însemna că moldovenii nu se spălau (excepție fiind fața, pentru care se aduna întro găleată apă de până la Bobotează) și nu spălau rufe și blide o săptămână (iarăși, cu excepția scutecelor și a copiilor nou-născuți, pentru care se punea deoparte apa de până la Bobotează). Așa că mai lăsați-mă cu obiceiul străvechi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu