Și acum stau și mă gândesc - oare n-o fi mai bine așa, fără televizor? Fără statul și uitatul la el, seară de seară, dezbateri după dezbateri, film după film?
În schimb, am admiarat stelele pe cer, am ascultat cântecul broaștelor, apoi al privighetorilor. Am făcut planuri de viitor. Am stat, în sfârșit, cu prietenii și, culmea, deoarece nu aveam informații, discuțiile cu privire la politic s-au rezumat doar la simpla întrebare "Ai fost la vot?".
Interesant, cum ar fi sa nu avem televizor? Am reabilita, în sfârșit, simplele relații omenești?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu