vineri, 30 iulie 2010

Icoane outdoors


Meseria mea de comunicator m-a invatat sa casc ochii la toate panourile stradale - de, trebue sa fiu la curent cu noile campanii. Si am deja o juma' de vara de cand tot fixez la toate colturile de strada noua icoana tirajata a Moldovei - IPS Vladimir cu nu stiu ce cutioara in mana si amicul, iar acum mai nou, tovarasul sau de partid, Pasat (sau pate ca Pasat tine cutia, nu am memorat).

Oameni buni, da scoateti odata tampenia asta de pe panouri, ca doar s-a spus clar si raspicat - referendum cu privire la predarea religiei in scoli NU va fi. Sau ca recompensa le permitem acestor doi sa-si inceapa camania electorala mai devreme? Nu pot sa inteleg: unde sunt cei abilitati si obligati sa urmareasca aceste lucruri.

miercuri, 28 iulie 2010

Ghimpu are dreptate: noua ne place sa mulgem tantari! Ministerul Agriculturii confirma

Ieri am privit pe toate posturile locale TV marea stire despre marea initiativa a Ministerului Agriculturii - fermierii (avem si de astia?) erau indemnati sa-si achizitioneze cate un aparat de prelucrare primara a laptelui.

Nu costa mult! - ne informau dansii, - cam vreo 400 000 lei.

Bine, zic eu, dar acest aparat va prelucra laptele de ce? Daca de vaci, atunci de unde le luam?

Cred ca procurand o gireada de vreo 20-40 decapete, acest aparat ar fi foarte rentabil - ma asigura viceministrul prezent la TV.

Nu stiu cat costa o vaca, dar sunt sigura ca o gireada costa si mai mult. Formatiune animaliera care trebuie hranita, adapostita, mulsa, ingijita si, pardon, din cand in cand insamantata profesionist.

In schimb, taranii nostri vor vinde un produs cu valoare adaogata!, - nu se lasa viceministrul.

Unde, in supermarkete? Dansul a discutat vreo data cu proprietarii de supermarkete, ca sa fie atat de sigur? Sau poate el nu stie ca un producator local trebuie sa dea si mita uneori pentru a ajunge pe tejghelele respective? Si ca supermarketele nici nu vor sa auda de produse perisabile, din categoria carora face parte si laptele natural pe care, ne asigura, il vor furniza producatorii?
Apoi, am creat un sistem nou de achizitii, care favorizeaza producatorul local, - nu se lasa acesta. Vor putea sa-si vanda laptele la gradinitele si scolile din localitate.

La ce ar trebui atunci sa-l ambaleze in pungi de polietelena, pentru a-l transporta cale de doua mahalale? Nu e mai rentabil sa o faca in bidoane?

Solutia e clara: sau ne apucam de muls tantari, ca sa avem lapte pentru aparatul respectiv, sau intai ii gandim un mecanism in spate, ca sa nu-i bagam pe tarani cu gatul in streang, ci sa propunem aceasta solutie celor, care intradevar au nevoie de ea.

Cat despre costul laptelui, care cica, ar scade in urma implementarii respectivului proiect, cat va ajunge sa fie, dupa ce taranul va plusa costul aparatului, al girezii, al muncitorilor, transportului si mitele pentru tejghele si autorizatii fitosanitare? Controalele nu vor inceta nici pentru o clipa, pentru ca din cele vazute la TV, laptele curge pe o teava din polietelena intr-un saculet de polietelena, pe care o munctoare il tine asa, cu doua degete...

marți, 27 iulie 2010

Mutatii lingvistice la moldoveni sau Despre un "of" mai vechi

Acum, ca suntem in plina vara, iar emigrantii moldoveni au inceput a reveni la bastina pentru scurte concedii si escapade, am un recidiv la o nervozitate mai veche. E vorba de un obicei lingvistic aparut, in speta, dupa largrea posibilitatilor de emigrare a moldovenilor. Unede si nu te intorci, ii auzi pe acestia, zicand:

- Am venit la Moldova pentru doua saptamani.
- Plecam la Italia cu avionul, sau
- Aici, la Moldova, totu-i asa de scump...

Nu am nimic de reprosat referitor la continutul discutiilor, Doamne fereste, dar acest "la" ma supara atat de tare, incat incep sa ma ia dracii si imi vine sa le spun ceva urat ca raspuns.

Cel mai tare ma supara ca formularea cu "la" a impanzit si comportamentul lingvistic al celor care nu au facut nici un pas mai departe decat centrul raional. Si atunci ma intreb: cum, naiba, se face, ca formularile corecte nu se tin de noi, iar cele aiurite se lipesc aidoma unui scai?!

Mai mult ca atat. Observ ca deja si mediul cultural incepe sa faca uz de acest "la Moldova", pentru a accentua niste subiecte fierbinti, ocazie cu care ma intreb: cat timp ne ia ca trimisul la origini sa fie reformulat din "Dute'n..." in "Dute la..."?

luni, 26 iulie 2010

Moldova - tara minunilor si a miliardarilor? Nu - tara Melpomenei.

Acesta este un jurnal de o saptamana (19 - 23 iulie 2009) pe care l-am scris pentru Europa Libera.

Luni
Facem calculele: angajatii companiei pentru care lucrez au oferit cate un salariu de o zi in contul sinistratilor. Sunt 140 mii lei. Conducerea companiei decide sa dubleze suma si per total vom varsa 280 mii. Ramane sa pregatim doar formalitatile necesare. Seara ametesc in fata televizorului: sinistratii declara ca nu vor nici in ruptul capului sa se stramute pe un teren oferit de guvern. Cica, nu le place solul de acolo si ca nu le vor rodi gradinile. Bine, oameni buni, atunci, ce ne facem, va reconstruim casele anul acesta si asteptam un val nou de inundatii ca sa o mai punem de-o claca?! Probabil, cei care sustin ca Moldova este tara minunilor, au, in mare parte, dreptate.

Marti
Am participat la un talk-show despre cum e sa fii bogat in Moldova. Pregatisem un discurs filosofic despre avere si morala. Cand colo, ma trezesc fata in fata cu o pitipoanca cu un telefon mobil daruit de cineva, care valoreaza 4000 euro. Tot fata declara nonsalant ca a asistat la petreceri de stat la care se consumau bauturi de mii de euro sticla si ca ea cunoaste cine dintre parlamentarii moldoveni are un Bugatti de 1 milion de euro pe care il tine in strainatate. La iesirea din studio astept sa vad reprezentantii fiscului sau ai Departamentului anticoruptie, care sa o ia la intrebari. Nici pomina. Se vede ca nu ii intereseaza sume atat de mizerabile.

Miercuri
Raman tot pe unda miliardarilor. Toata presa geme despre moldovenii super bogati inclusi in rating-ul Forbes. Ca om din comunicare, sunt obisnuita sa verific informatia sau sa caut detalii, asa ca plonjez pe siteul Forbes, il rascolesc pret de mai bine de o ora si nu gasesc nici un nume din Moldova. Ma intreb, de ce i-ar fi trebuit editiei rusesti Rosbalt sa scrie aceste tampenii, doar ca sa arate ca Oleg Voronin cica ar avea mai putin decat altii? Pana la urma ma conving inca o data, cat de manipulabili suntem si cat de bine prinde senzationalul.
Pe de alta parte, m-a sunat deja jumatate de Chisinau cu o singura intrebare: cine era blonda cu care am fost in emisiune?

Joi
O zi pe care o consacru febrei fotbalistice. Ca fan al echipei Olimpia Balti care a accesat pentru prima oara in Liga Europei, am asteptat de la ea minunea - s-o bata pe Dinamo Bucuresti, reabilitand scorul de 0:2 cu care pierduse la Chisinau. Pana la urma, cei care au luat bataie cu nemiluita au fost chiar baltenii. Nu ma supara ca au pierdut, ci ca au inhatat atatea goluri, iar comentatorii de la Pro Tv nu au pierdut ocazia sa mai sublinieze inca o data, ce fotbal prapadit avem noi, cei din stanga Prutului. Uneori, am impresia ca le face placere sa redescopere acest lucru.

Noaptea tarziu ne conducem fiul, care pleaca la mare impreuna cu buneii. Speram sa aiba o vacanta frumoasa, doar ca in conditiile anului acesta, cand clima se schimba atat de brusc, nu putem fi siguri de nimic.

Vineri
Dis-de-dimineata aflu o veste trista - s-a stins marele actor Petru Baracci, si asta in aceeasi saptamana in care am pierdut o alta mare actrita - Eugenia Toderascu. Doi piloni ai teatrului national, doua figuri, care nu vor fi suplinite niciodata in scena noastra. Doi artisti profunzi si plini de substanta, care au facut parte din generatia de aur care a slujit Melpomenei. Dumnezeu sa-i odihneasca in pace.

Agentii economici din Moldova s-au adresat conducerii cu un apel care este posibil doar in Moldova: sa stopeze controalele pe perioada electoralelor. Stiu ce stiu oamenii acestia: perioadele incerte sunt cele mai scumpe, iar ei s-au saturat sa tot cotizeze. Cei care au supravietuit alegerilor, stiu de ce.

joi, 22 iulie 2010

Mare victorie

Tinand cont de faptul ca indrumarul pentru crearea respectivului blog promiteau "Ai blog intr-un minut", dar mie aceasta procedura mi-a luat aproape jumatate de ora, pot spune ca postul acesta este dovada marii mele victorii tehnologice. De, fiecare cu realizarile lui...