Mutatii lingvistice la moldoveni sau Despre un "of" mai vechi

Acum, ca suntem in plina vara, iar emigrantii moldoveni au inceput a reveni la bastina pentru scurte concedii si escapade, am un recidiv la o nervozitate mai veche. E vorba de un obicei lingvistic aparut, in speta, dupa largrea posibilitatilor de emigrare a moldovenilor. Unede si nu te intorci, ii auzi pe acestia, zicand:

- Am venit la Moldova pentru doua saptamani.

- Plecam la Italia cu avionul, sau

- Aici, la Moldova, totu-i asa de scump...

Nu am nimic de reprosat referitor la continutul discutiilor, Doamne fereste, dar acest "la" ma supara atat de tare, incat incep sa ma ia dracii si imi vine sa le spun ceva urat ca raspuns.

Cel mai tare ma supara ca formularea cu "la" a impanzit si comportamentul lingvistic al celor care nu au facut nici un pas mai departe decat centrul raional. Si atunci ma intreb: cum, naiba, se face, ca formularile corecte nu se tin de noi, iar cele aiurite se lipesc aidoma unui scai?!

Mai mult ca atat. Observ ca deja si mediul cultural incepe sa faca uz de acest "la Moldova", pentru a accentua niste subiecte fierbinti, ocazie cu care ma intreb: cat timp ne ia ca trimisul la origini sa fie reformulat din "Dute'n..." in "Dute la..."?