Gustul Moldovei... cam searbăd

Azi dimineață, deplasându-mă spre serviciu, am văzut cum angajații unei agenții de publicitate care deține proprietatea la câteva zeci de city-lighturi de pe viaduc, montau în grabă noile fețe publicitare. Ce e drept, nu prea noi - fiecare agenție are niște imagini neutre de rezervă, pe care le amplasează atunci când nu are publicitate propriu-zisă. De obicei, acestea conțin niște mesaje sociale puțin eficiente (pentru că tot ce e gratuit la noi în țară este așa cum dă Domnul) și niște clișee pe lângă care treci indiferent. Uite și eu, dacă nu erau muncitorii, probabil că nu le observam nici acum.

Pe aceste imagini erau imprimați niște struguri din care curge direct într-un pahar vinul, iar mai dedesubt inscripția"Gustul Moldovei". Genial de neinspirat. Unu, pentru că deja ar trebui să mai găsim și alte simboluri ale noastre (ăsta find cam terfelit în utimul timp). Și doi, pentru că gustul țării noastre nu este numai ceea ce iese când dai la teasc.

Parcă ne-am putea închipui că traversând Parisul la un moment dat să vedem 20-30 de panouri publicitare, amplasate la 5 metri distanță, pe care să fie reprezentată o sticlă de vin, șampanie sau cognac, cu inscripția "Le gout de la France"? Ridicol. Sau în Moscova, o galerie cu grâu sau cartofi, cu o "stopcă" alături și inscripția "Вкус России". În Mexic - agava și Techila, cu " El sabor de Mexico" sau eventual în Drochia - un șir de sfecle cu un pahar de samogoncă, iar alături - deja tradiționala inscripție "Gustul Nordului Moldovei".

Măi, măcar diluați și voi șirul ăsta genial cu o imagine cu mămăligă și jumări, pentru cei care nu beau, să știe și ei ce asociații să le trezească Moldova. Mă bucur că nu ați scris "Gustul Moldovioarei", asa cum obișnuiesc să își numească țara politicienții autohtoni, diminuându-i astfel din importanță și arătând cât e de nenorocită, pentru că de cele mai dese ori îi spun "sărmana noastră Moldovioară". Vi-l închipuiți pe Sarcozi spunând: "Frănțioara noastră" sau pe Obama, doinind: "Americănioara noastră":))

Minunile naturii

Citesc știrea pe www.ziare.com și aflu că în Australia, după 5 ani de așteptare, a inflorit cea mai mare floare din lume. Se numește Arum Titan sau floarea-cadavru. Evenimentul s-a produs la Grădina Botanica din Cairns, din nord-estul Australiei. Floarea-cadavru provine din pădurile tropicale ale insulei Sumatra (Marea Chinei de Sud), este foarte rară, are 3 m înălțime si o greutate de 75 kg, iar denumirea reflectă capacitatea ei de a mirisi asemeni unui cadavru aflat în stare puternică de putrefacție. Un record a fost înregistrat în 2005 la Stuttgart în Germania, de o floare de 2,94 metri. Chiar dacă este foarte spectaculoasă, floarea este și fosrte efemeră, având o durată de viaţă de doar 72 de ore. Chiar dacă așa și îmi vine să glumesc, scriind: a trăit puțin, dar s-a făcut simțită, sau că a trăit puțin, dar intens, mi s-a părut foarte curioasă această istorie și am căutat poze care să ilustreze acest fenomen rarisim. Priviți cu plăcere!

Cazinourile - bine v-au făcut!

Citesc pe Unimedia și mă bucur:

Taxa achitată în bugetul de stat de către proprietarii de cazino va creşte de două ori. Un proiect de lege în acest sens a fost votat astăzi, 26 ianuarie, de către Executiv. Astfel, pentru fiecare masă de joc, se va plăti 360 mii lei, în comparaţie cu taxa de 180 mii lei, care se achita anterior.

Cam prin 2008 am avut o deplasare în Bulgaria și una dintre impresiile cele mai stranii pe care mi le-a lăsat Sofia era legată de sălile de joc. Erau peste tot, la orice colț - cazinou sau săli de jocuri - un Las Vegas de lumea a treia. În schimb îți rodeai călcâile până găseai un Internet-cafe ca să intri în rețea. Atunci tare mă bucuram că la Chișinău avem puține localuri de acest fel. Nu pentru că ași fi eu extrem de pudică, ci pentru că niciodată nu am să înțeleg de ce oamenii noștri mai continuă să creadă că s-ar putea îmbogăți peste noapte într-un cazinou. Și cum sunt gata, unii dintre ei, să lase ultimul ban luat de la gura familiei, într-o sală de jocuri de noroc, nutrind speranțe goale.

Nu am nimic cu cei care se duc din curiozitate să joace o seară la Las Vegas sau în Monte Carlo. Au bani, își pot permite o scurtă aventură de o seară cu o pierdere rezonabilă. Sălile de jocuri de noroc îi primesc cu bucurie. Dar vă amintiți că nicăieri în lumea bună nu sunt acceptați, ca fiind egali, nouveaux riches-ii care au câștigat sume importante la Cazino?

Dar când văd cu câtâ râvnă "plonjează" în azart orheienii, făleștenii sau bălțenii, mă apucă jalea. Dacă mai ținem cont de faptul că jocurile de noroc îi fac pe mulți din cei slabi de înger dependenți, atunci chiar e cazul nu doar să mărim taxele, dar sa punem și problema scoaterii caselor de joc în afara localităților.

Salutare, Moldova-Gaz!

Apoi, de data asta am să cad de acord cu multcontestata Maia Laguta - gazul nu-i fasole, domnilor, chiar dacă pe undeva au ceva în comun.

Priveam aseară televizorul si mă îngrozeam de cifrele pierderirilor pe care le anunța compania. Vă întreb, Domnilor cu gazele, cine se face vinovat de proasta voastră administrare a resursei pe care o dețineți - voi, nepricepuții, sau noi, care vă tot achităm prostia?!

Ce am eu cu pierderile voastre stupide și de ce ar trebui să vă suport nerozia, de parcă voi atâta ați și aștepta, să-mi achitati vreo gresală? Sau ați decis să ne mulgeți până, vorba anecdotei, ni se vor bulbuca ochii?

Ce m-am săturat de șantajul vostru și cât de mult încep să-i urăsc pe cei care de două decenii tot vorbesc despre sursele alternative de energie pentru Moldova și numai vorbesc. Pentru că unica sursă alternativă rămâne tizicul.

Gazul, în general, miroase urât. De la Moldova-Gaz pute de la o poștă. A porcărie. Dar mai e ceva - gazul, de regulă, dacă nu este utilizat corect, provoacă explozii.