Revenire

Nu am mai scris in blogul meu din august. De scârbă. Pentru că orice ași fi încercat să scriu se ducea tot spre zona politicului. Ori de politic mi s-a scârbit.

Asistăm la demontarea unui mit. Un mit, numit "Moldova fără comuniști" și de care nu am putut să-i păzim pe copiii noștri. Eu știu de ce zic asta. Pentru că 20 de ani în urmă, atunci când noi eram niște copii, cineva într-un mod similar ne-a molipsit de visul libertăți, pentru a călca apoi peste ceea în ce am crezut noi. A pășit cu nonșalanță peste visurile noastre așa, de parcă ne-ar fi spus: "Proștilor, da voi ce-ați vrut? Timpul vostru a expirat. Ne-am aburcat pe spetele voastre ca să ne facem un loc mai larg sub soare și acum, chiar vă poftim, marș în cușcă".

Între timp a crescut o generație, care iarăși a crezut la un moment dat în ceva. În ceva vag, dar care părea extrem de important, dureros de necesar. Astăzi cum să le spunem copiilor noștri că cei vârstnici iarăși le-au terfelit aspirațiile? Cum să le explicăm alienarea politică, cinismul, trădarea?

Unii vor spune că lupta politică a fost întotdeauna dură și lipsită de compromisuri. Bine, dar nu și fără scrupule!