După ce Vlad Filat a făcut tămbălău în jurul micuței Marina, acum a venit rândul lui Chirtoacă. Aceeași Marina, aceeași istorie cu biroul "cel mai, cel mai", din nou mediatizare. Din nou Marina spune lucruri trăsnite. Iar societatea se delectează și se amuză.
Cine le-a dat dreptul acestor doi indivizi să tot insiste în jurul unei biete copile, vădit traumatizate de situația precară a familiei sale (drept dovadă - mărturiile educatoarei citate de Timpul, despre comportamentul uneori agresiv al fetiței, sau fraza cu tăiatul gâtului)? De ce nu se pot opri odată, proiectându-și atenția asupra tuturor copiilor din Centrul unde se află Marina? Vă închipuiți cât de neglijați se simt ceilalți copii, colegii ei, când toată atenția se îndreaptă doar spre această copilă. Da, simpatică, da, talentată, da, plină de natralețe. Dar nu cred că e cazul s-o transforme cineva în jucărie politică.
De ce nu încearcă nici unul dintre ei să se întâlnească cu mama Marinei, să discute cu ea, să-i ajute să-și găsească o slujbă, ca s-o poată lua acasă pe fetița ei? Pentru că această întâlnire nu ar mai fi la fel de sentimentală, probabil.
Trist, trist și rușinos. Pentru că niște oameni mari nu înțeleg care ar putea fi consecințele faptelor sale peste un timp, când vor găsi de cuviință să scoată în evidență alte subiecte. Iar Marina va aștepta. Cadourile promise, sau altele, presa, iar colegi nu vor ezita s-o tachineze.
Toate trebuie să aibă o măsură.
