Moldovenii nu-s japonezi

Priveam ieri cutremurată imagini din Japonia de după tsunami. Doamne, cât de neputincioși suntem în fața naturii!

Dar altceva m-a uimit mai tare decât forța cataclismului. Am rămas uimită de calmul oamenilor și de stoicismul cu care fac față greutăților.

N-am văzut oameni blestemând Guvernul nipon pentru ce li s-a întâmplat. Nimeni nu învinuia pe nimeni pentru averea pierdută, pe care, probabil, niponii o agonisesc la fel de greu ca și moldovenii. N-am văzut pe nimeni refuzâd fățiș să se evacueze pentru că nu vrea să lase capra și găinile în ocol. Pentru că niponii știu: viața e mai presus decât toate. Și că un sac de grâu sau făină primit în plus după catastrofă, nu o să-ți aducă freicirea.

În Japonia nu ajunge apă de băut, dar oamenii stau cuminți în rând ca să primească minimul de apă necesar. În alt reportaj am văzut cum japonezii, cuminți, calmi și organizați stăteau la coadă ca să primească fiecare o franzelă și o roșie. Vă închipuiți ce ar fi spus moldovenii dacă ar fi fost tratați cu același complet alimentar? Ar fi aruncat pâinea în fața celor care le-au adus-o, declarând că sunt luați în râs.

Pentru că moldovenii nu sunt japonezi. Din păcate.