Nu zic, o fi greu, o fi pleca cândva gonite de sărăcie și de dorința de a oferi familiei o viață mai bună. Dar ceea ce am auzit, m-a indignat profund.
O cucoană bine merci, își depăna istoria care, bănuiesc, ar fi trebuit să ne miște până la lacrimi.
A pecat în Italia acum 7 ani. Între timp, părinții i-au murit și ea nu a venit la înmormântare, apoi fiica s-a măritat și ea nu a fost la nuntă, apoi soțul a divorțat unilateral de ea.
- Doar câinele mă mai așteaptă, - se plânge femeia, - numai el mi-a rămas fidel...
D'apoi stau eu și mă întreb, femeie dragă, o mai fi trăind câinele cela despre care crezi că ți-e fidel până acum?! Și pentru cine și pentru ce zici Dumneata că lucrezi, dacă și cele mai fericite, și cele mai tragice momente din viața familei au trecut pe lângă tine? Dacă n-ai zis măcar o dată: "Ardă-i focul de bani, la ce îmi trebuiesc ei mie, dacă m-am transformat numai în mașină de câștigat euro?!"
Sincer, nu mi-a fost milă de loc de tipă. Pentru că știu o mulțime de neveste care și-au lăsat pruncii prin Moldova, considerând că 100 de euro pe lună sunt mai calzi decât brațele mamei. Iar atunci când au revenit peste 7-8 ani erau supărate că proprii copii nu le-au sărit în gât, tratându-le cu indiferență. Apoi, după o lună, și-au făcut din nou bagajele, declarând iritate, că le enervează țara asta și că nu înțeleg cum putem noi trăi aici. Lasându-i pe copii, soți, părinți tot în țara care nu le mai miroase bine.
În fond, cred că cel mai adecvat a reacționat la acest reportaj soțul meu, care după ce cucoana a declarat că numai câinele îi mai rămâne fidel, a comentat scut și răspicat:
- Normal, bărbat-so doar nu-i câine...
foarte bun articol
RăspundețiȘtergere