Încă un interviu de-al meu, care imi place mult

Acest interviu a fost postat pe allmoldova acum o luna, dar mie imi place mult, așa ca postez link-ul

http://www.allmoldova.com/ro/project/online/1534.html

O reflecție despre publicitatea lui Pasat

Este o bucată din articolul "Salvatorii coboară de pe panouri", publicat azi in ziarul "Timpul"

Cine lucrează pentru Împărăţia Creştinească a Răsăritului?

Ce ar putea urma după mesajul „Nu cred în nimeni?????” ne spune Ludmila Andronic, preşedinta Asociaţiei Specialiştilor în Relaţii Publice. „Sunt sigură că nu va urma un răspuns direct: de azi crezi în Pasat. Al doilea mesaj va fi ceva legat de divinitate, adică va oferi soluţia morală. Apoi va veni al treilea mesaj, care va spune: iată, aveţi şi întruchiparea credinţei în Dumnezeu - Valeriu Pasat… Este o tehnică folosită frecvent în publicitate – exagerezi o problemă, un pretins pericol (cum au făcut anul trecut comuniştii, când ne chemau să ne apărăm Patria, de parcă începea războiul), după care oferi soluţia salvatoare. De fapt, toată publicitatea foloseşte apelurile la nişte mituri - mitul eroului salvator, mitul paternal etc. În cazul de faţă avem mitul salvatorului, personificat de Valeriu Pasat”. Potrivit Ludmilei Andronic, campania lui Pasat se pliază foarte bine pe situaţia actuală din societate, caracterizată prin apatia şi pesimismul oamenilor. „Ca reacţie la „scandalul mafiilor”, oamenii au pierdut şi acea brumă de încredere în clasa politică şi cea de business. Este o mare problemă, care se va developa la referendumul din 5 septembrie. În schimb, majoritatea oamenilor, dacă sunt întrebaţi: „Crezi în Dumnezeu?”, vor răspunde „Da”, chiar dacă fiecare înţelege în felul său ce înseamnă a crede. Iar Pasat, susţinut deschis de Mitropolia Moldovei, va exploata la maximum acest ataşament religios al oamenilor în campania electorală”, este de părere Ludmila Andronic.

Apropo, cromatica aleasă pentru panouri nu este deloc întâmplătoare, se pare. Potrivit site-ului www.toaca.md, îmbinarea celor trei culori: negru-galben-alb simbolizează „(1) continuitatea (dăinuirea) politico-spirituală a tuturor ţărilor de tradiţie ortodoxă cu maica lor politico-culturală - Împărăţia Creştinească a Răsăritului (numită în publicaţiile ştiinţifice „Imperiul Bizantin”, (2) unitatea (sobornicia) cultural-spirituală a ţărilor şi popoarelor de tradiţie ortodoxă şi, prin urmare, solidaritatea lor în faţa ispitelor vremurilor; (3) biruinţa creştinilor asupra cotropitorilor necreştini”. Totodată, sunt şi culorile steagului imperial rusesc, consfinţit în 1858. Noi doar ne întrebăm: oare spre ce fel de continuitate şi unitate politico-culturală şi cu ce parte a Răsăritului ne îndeamnă „salvatorul” Valeriu Pasat?

Un interviu de al meu, publicat ieri pe allmoldova

Ludmila Andronic: Cee ce un investitor strain considera a fi un obiect de mandrie, moldovenii considera o taina sacramentala

19 august 2010, 10:03 imprimare copiază link-ul Share to Facebook Share to Twitter Share to LiveJournal Share to Delicious

Ludmila Andronic

Preşedintele Asociaţiei Specialiştilor în Relaţii Publice ne spune cat de mult contează factorul politic in mediul de afaceri din Moldova si cum se manifesta acesta, de ce merită să investeşti în Moldova şi care sunt principalele cinci lucruri pe care ar trebui sa le intreprinda R.Moldova pentru un rebranding.

Am vazut recent o stire despre 260 de intreprinderi cu capital strain inregistrate in prima jumătate a anului, ceea ce este cu 42 întreprinderi mai mult faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Credeti ca asemenea stiri sunt relevante si isi merita locul in randul stirilor economice?

Desigur ca astfel de stiri sunt relevante, deoarece ele marturisesc despre dinamica economiei, despre capacitatea noastra de a construi si stabiliza un sistem economic modern si viabil. Trebuie sa intelegem un lucru foarte important – odata cu fiecare investitie straina creste potentialul nostru, şi, lucru la fel de important, creste numarul locurilor de lucru, cresc impozitele platite in buget, creste capacitatea noastra intelectuala si de business, deoarece fiecare investitie straina este, inainte de toate, un transfer de know-how, care uneori este mult mai valoros decat banii care vin in tara.

Altceva este ca, de multe ori, informatiile despre investitiile straine sunt prea seci, nu contin detalieri sau analize. Ca cititor as vrea nu doar sa stiu cu cat s-a marit numarul intreprinderilor cu capital strain, ci si din ce domenii sunt ele, ce vor produce, ce servicii vor acorda, ce voi avea de castigat eu, ca si consumator, etc. Din pacate, in tara noastra pana acum a detalia informatia despre un agent economic continua sa fie considerat (eronat, de altfel) echivalent cu a-i face publicitate.

In general un asemenea numar de intreprinderi cu capital strain in tara noastra poate fi catalogat drept un succes al politicilor promovate de guvern? De ce?

Si da, si nu. 42 de intreprinderi noi – e mult sau putin pentru un an de criza, care a fost agravat si de criza politica? Faptul ca a crescut numarul investitorilor denota o abordare corecta a acestui subiect de catre guvernanti, si in primul rand, de catre Ministerul Economiei, care este direct responsabil de atragerea investitiilor straine. Se putea mai mult? Destul de probabil, tinand cont de deschiderea pe care o denota acum comunitatea mondiala fata de R. Moldova. Doar ca deschiderea politica este urmata de o deschidere economica abia dupa cativa ani. Investitorii au devenit mult mai precauti, mai zgarciti, daca vreti. Acum nimeni nu mai risca un milion pentru a vedea ce iese din asta. Acum se investeste numai in cazul existentei unei sigurante totale.

Cineva din investitorii straini spunea odata ca in Moldova exista o polarizare a mediului de afaceri in local si strain, o separatie pe care nu au mai inalnit-o in alte state. Dvs cum credeti exista sau nu aceasta polarizare si care ar putea fi formele de manifestare a acesteia care au surprins investitorul?

Businessmenii locali si cei din strainatate sunt, uneori, ca de pe doua planete diferite. Straini sunt obisnuiti sa analizeze lucrurile din perspectiva businessului, a oportunitatilor si constrangerilor. Moldovenii utilizeaza un cu totul alt set de valori. Noi suntem mult mai paternali, ei – mai atomizati. Asta si face ca uneori aceste grupuri de interese sa nu se inteleaga. Ei au aceleasi probleme, doar ca abordeaza solutionari diferite. Strainii gandesc strategic, localnicii – tactic. Ceea ce un investitor strain considera un moment de mandrie (de exemplu, cifra de afaceri), moldovenii considera o taina sacramentala. Problema e ca investitorii au bani pentru ca lucreaza eficient, nu pentru ca acestia sund dati de catre cineva. Uneori, ai impresia ca business-ul local priveste investitorii cam in acelasi mod in care ii privesc moldovenii pe businessmeni: cu un pic de invidie, considerand ca le-au luat ceva ce le apartine. Pe cand lucrurile nu sunt deloc asa.

Cat de mult contează factorul politic in mediul de afaceri din Moldova si cum se manifesta acesta?

Este determinatoriu. Ai stabilitate politica – ai stabilitate economica. Ai reguli clare de joc – ai investitori. Nu faci imixtiuni in activitatea agentilor economici – ai eficacitate.

Credeti ca suntem o tara in care merita sa investesti? De ce?

Daca vorbim pragmatic – Moldova este cea mai apropiata tara de UE care are regimuri preferentiale de comert atat cu Europa, cat si cu CSI. Anume volumul acestor piete si ii determina pe unii investitori sa vina aici. Piata locala ii intereseaza prea putin, deoarece are un potential minim ca numar de cumparatori si ca putere de cumparare.

In al doilea rand, Moldova are inca forta de munca foarte ieftina, ceea ce de asemenea atrage investitorul, tinand cont ca in cele mai apropiate tari salariile constituie partea leului in costul productiei.

In al treilea rand, capacitatea de absorbtie a investitiilor este inca mare, deci, nu exista o concurenta atat de mare, prin urmare, costul demararii afacerii este minim.

Moldova are o problema de imagine, in calitate de specialist in comunicare, care credeti ca sunt principalele cinci lucruri pe care ar trebui sa le intreprindem pentru un rebranding?

Daca ar fi sa vorbim despre cinci pasi obligatorii, orientati anume spre atragerea investitiilor straine, acestia ar fi:

1. Ordine in sistemul judiciar, care implicit inseamna tratament egal, reguli clare de joc, respectarea stricta a legislatiei, fara interpretari eronate sau pe gustul cuiva.
2. Asigurarea stabilitatii economice, chiar si in ciuda unei instabilitati politice. Asta inseamna lichidarea imixtiunilor statului in activitatea agentilor economici, astfel, incat indiferent de partidul care vine la guvernare, regimul de activitate economica sa ramana acelasi.
3. Restabilirea sistemului de pregatire profesionala la nivel de colegiu: noi astazi avem sau oamenii fara studii, sau licentiati universitari, ori intreprinderile straine au nevoie de muncitori calificati, pe care nu au de unde sa-i ia. In ciuda miilor de manageri si juristi pe care ii pregatim anual si care nu profeseaza in domeniu, noi nu dispunem de constructori, maistri, cusatorese, etc, care ar avea deja calificarea necesara si nu ar trebui instruiti de investitori.
4. Revizuirea sistemului de impozitare, in special a salariilor. Sarmanii investitori sunt printre putinii, care achita salariile in alb, achitand impozite exorbitante, pe cand multi dintre antreprenorii locali evita acest lucru, platind salarii in plic.
5. Crearea si intretinerea unor locuri normale de entertainment. Investitorii vor nu doar sa lucreze la noi in tara, ci sa se si odihneaca. Or astazi ei aproape ca nu au unde iesi cu familiile, iar daca ies, sunt socati de costurile practicate in aceste institutii. Apropo, acest punct ar spori si confortul celor, care vin in Moldova in calitate de turisti si, implicit, ar mai crea cateva locuri de munca bine platite.

Despre iubirea de frate

Citesc azi pe un site (mi se pare că pe Publika.md) că frații noștri români au decis să înăsprească condițiile de acordare a vizelor pentru moldoveni. Dacă tot beneficiam de atâtea facilități până acum! Aveam parte de băi de soare gratuite, stând în rând la Consulat; când ne doream o porție în plus de frustrări, îndrăzneam a ne gândi că poate ar fi fost bine să obținem o viză, etc.

De azi încolo - nici de asta nu vom mai avea parte. Strict și scurt: vor fi excluși de pe lista de așteptare cei, care nu vor sta cuminți la rând în picioare, ci se vor așeza pe gardul de beton sau iarba de pe lângă sediul Consulatului. Vor fi scoși din rând și puși la capătul acestuia cei, care nu vor să renunțe la prânz sau la apă în numele scopului nobil de a obține o viză. Cei care vor leșina de stat la coadă - vor fi amendați pentru deranjarea ordinii publice.

Ce să-i faci, dacă oamenii nu văd, sau se fac a nu vedea, că deja este mult mai simplu să obții un Shengen de 1 an, decât o vizuță de România?! Sau poate dânșii cred că la Constanța marea e mai curată decât oriunde? Sau hotelurile de pe litoralul Românesc au devenit brusc neîncăpătoare pentru zecile de mii de moldoveni care și-ar fi dorit măcar o noapte de cazare? Anshlag, nu alta!

Ce să-i faci, dacă oamenii nu doresc să instaleze un sistem automatizat de programări pentru vize, așa cum este, de exemplu, cel de la ambasada Franceză? Îi înțeleg: cum altfel se vor simți importanți clercii de la Consulat și de unde vor mai lua dovezi în plus pentru cronicul deja "Țăranii aștia de moldoveni" (asta în cel mai bun caz).

Vezi, Doamne, responsabilul de la Ambasadă nu are timp pentru comentarii, să se înscrie corespondenții la Secretariat. Rușine!

40 de ani și un week-end

Se consacră tuturor celor, care m-au felicitat de ziua mea

Dacă ar fi sa mă descriu poetic, ași spune despre mine că sunt "Fata care aduce toamna". Explicația e simplă. Încă de când eram mică mama obișnuia să spună: "Am observat încă de când te-am născut pe tine. Am intrat în maternitate și era vară, când am plecat acasă peste 3 zile era toamnă. Și asta se repetă în fiecare an". 2010 nu este o excepție. Vedeți cât de brusc s-a răcit afară?

Dacă las de o parte poezia, ocazia asta a împlinirii a 40 de ani, chiar dacă nu-mi provoacă dureri de cap, mă face, totuși, să trec la socoteală ce am pierdut și ce am câștigat în acest răstimp.

Hai să vă spun despre pierderi.

Din 40 cât am trăit, vre-o 20 au fost degeaba. Adică au fost plini de complexe. Ba ca nu sunt îndeajuns de deșteaptă, ba că-s grasă, ba că-s urâtă. De pe la vre-o 25 de ani am lăsat dracului aceste gânduri și m-am concentrat la lucruri serioase. Totuși, ce n-am mai făcut ân acești 40 de ani?

- nu am reușit să țin regim alimentar mai mult de o săptămână, și asta doar o singură dată în viață.

- nu am scris o carte la 30 de ani, așa cum planificasem. Ce e drept am scris-o la 39.

- nu m-am făcut Președinte de țară, așa cum declarasem pe la 24, dar, vorba cea, mai am timp.

- nu m-am făcut primadonna operei naționale și nici campioană olimpică la patinaj artistic, așa cum mă vedeam în visele mele megalomanice de copil.

- nu m-am făcut doctor în științe așa cum au vrut tata și mama, ce e drept, acum recuperez.

- și, lucru foarte regretabil, așa și n-am avut niciodată curajul să spun celor care au meritat: mă, măgarule, sau fa, măgărițo... Și acum am o listă doldora de candidați cărora ar fi trebuit să le-o zic.

Ce lucruri bune am făcut?

- un nume de care nu mi-i rușine. Cu toate că, vorba unei prietene de-ale mele: "Liudca, la reputația noastră uneori ar merita să organizăm și niște compromat, că va zice lumea că suntem proaste!"

- un copil care s-ar putea să-mi semene, doar că nu am învățat încă prea bine cum trebuie să fii un părinte bun. Îl educ mai mult din intuiție.

- am avut flerul să nu mă mărit la o vârstă fragedă, astfel beneficiind de un mare privilegiu: când colegele mele erau deja sătule de căsnicie și gata să divorțeze, eu abia intenționam să mă mărit. Întârzierea asta mi-a permis să găsesc soțul potrivit, care știa de la bun început ce podoabă are, eu, de altfel, ne fiind, probabil, soția ideală. În schimb cu mine nu te plictisești niciodată!

- nu am trădat. Am preferat să pierd. Nu toți cei pe care nu i-am trădat au apreciat acest lucru.

Acum, aceste find scrise, mulțumesc tuturor acelor care m-au felicitat anul acesta sau în oricare alt an, pentru că e foarte plăcut să știi, că oamenii au un cuvânt bun și pentru tine.

Care pe care?

Privesc și analizez atent schema propusă de Sergiu Mocanu referitor la "caracatița Plahotniuc"...

(vezi http://admin.publika.md/media/md/image/201008/oar_full/screen-shot-2010-08-04-at-2-17-33-pm_57383000.png) Departe de mine gândul că al doilea este unul fără păcate. Doar că simțul meu profesional și logica mă fac să mă întreb: de unde are Mocanu toate aceste date? Greu de crezut că le adună de pe atunci de când era consilierul lui Voronin. În jurisprudență există o întrebare sacramentală "Cine are de câștigat? sau Cine ar avea motive?

De ce tocmai acum? De ce nu găsim nici o umbră de familia Voronin în toată această schemă? Pentru ca respectivul document să fie adevărat 100%, ar trebui să conțină cel puțin încă vreo 10 nume sonore. Altfel mi se pare foarte manipulativ: adică, se ia un adevăr și se "altoiește" cu basme, până când cei care citesc nu mai pot discerne unde e purul adevăr și unde începe minciuna deliberată. Ceva echivalent cu gripa porcină - un virus real existent, dar cu o recomandare insistentă a unui anumit tratament și a unui anumit comportament al consumatorului.