O reflecție despre publicitatea lui Pasat

Este o bucată din articolul "Salvatorii coboară de pe panouri", publicat azi in ziarul "Timpul"

Cine lucrează pentru Împărăţia Creştinească a Răsăritului?

Ce ar putea urma după mesajul „Nu cred în nimeni?????” ne spune Ludmila Andronic, preşedinta Asociaţiei Specialiştilor în Relaţii Publice. „Sunt sigură că nu va urma un răspuns direct: de azi crezi în Pasat. Al doilea mesaj va fi ceva legat de divinitate, adică va oferi soluţia morală. Apoi va veni al treilea mesaj, care va spune: iată, aveţi şi întruchiparea credinţei în Dumnezeu - Valeriu Pasat… Este o tehnică folosită frecvent în publicitate – exagerezi o problemă, un pretins pericol (cum au făcut anul trecut comuniştii, când ne chemau să ne apărăm Patria, de parcă începea războiul), după care oferi soluţia salvatoare. De fapt, toată publicitatea foloseşte apelurile la nişte mituri - mitul eroului salvator, mitul paternal etc. În cazul de faţă avem mitul salvatorului, personificat de Valeriu Pasat”. Potrivit Ludmilei Andronic, campania lui Pasat se pliază foarte bine pe situaţia actuală din societate, caracterizată prin apatia şi pesimismul oamenilor. „Ca reacţie la „scandalul mafiilor”, oamenii au pierdut şi acea brumă de încredere în clasa politică şi cea de business. Este o mare problemă, care se va developa la referendumul din 5 septembrie. În schimb, majoritatea oamenilor, dacă sunt întrebaţi: „Crezi în Dumnezeu?”, vor răspunde „Da”, chiar dacă fiecare înţelege în felul său ce înseamnă a crede. Iar Pasat, susţinut deschis de Mitropolia Moldovei, va exploata la maximum acest ataşament religios al oamenilor în campania electorală”, este de părere Ludmila Andronic.

Apropo, cromatica aleasă pentru panouri nu este deloc întâmplătoare, se pare. Potrivit site-ului www.toaca.md, îmbinarea celor trei culori: negru-galben-alb simbolizează „(1) continuitatea (dăinuirea) politico-spirituală a tuturor ţărilor de tradiţie ortodoxă cu maica lor politico-culturală - Împărăţia Creştinească a Răsăritului (numită în publicaţiile ştiinţifice „Imperiul Bizantin”, (2) unitatea (sobornicia) cultural-spirituală a ţărilor şi popoarelor de tradiţie ortodoxă şi, prin urmare, solidaritatea lor în faţa ispitelor vremurilor; (3) biruinţa creştinilor asupra cotropitorilor necreştini”. Totodată, sunt şi culorile steagului imperial rusesc, consfinţit în 1858. Noi doar ne întrebăm: oare spre ce fel de continuitate şi unitate politico-culturală şi cu ce parte a Răsăritului ne îndeamnă „salvatorul” Valeriu Pasat?