În curtea blocului în care locuiesc părinții mei există un pluton de babe care, din câte înțeleg eu, sunt rău certate cu toți, în afară de comuniști. Ele sunt fane și nostalgice NIT, AIE este o sperietoare pentru fiecare dintre ele în parte și pentru pluton în general. Dacă vă spun că majoritatea dintre ele au lucrat în KGB sau MAI pe timpurile sovietice sau că sunt văduve de ofițeri din aceleași structuri cred că nu mai e nevoie de detalizări.
Au un scaun îndrăgit pe care se adună și își varsă supărarile, nu numai pe putere, ci și pe noi, cei care le deranjăm liniștea cu mașinile noastre când le parcăm, pe copiii din curte, pentru că toți sunt, în opinia lor, gălăgioși și needucați, așa că eu, când cobor din mașină mă strădui să mă fac invizibilă, ca să nu nimeresc în gura și ochii lor.
Aseară însă, aud că mă strigă în cor:
- Liuda, Lida, ai văzut, ne-a pus Europa lumină!
Primele treizeci de secunde stăteam buimăcită, pentru că nu înțelegeam ce se întâmplă, care este metafora, că pentru ele lumina vine numai de la Răsărit și le-a adus-o Lenin. Încercam să ghicesc ce au în vedere, dar nu-mi reușea.
- Ce zic, n-avem lumină? S-a scumpit lumina și eu nu știu?
- Nu, răspund babele în cor, intră în casă și ai să vezi?
Nu înțelegeam ce trebuia să văd. Lumina în apartament arde, casa scărilor din scara noastră întotdeauna au fost iluminată, din acest punct de vedere babele sunt de toată lauda, păstrează o curățenie și o ordine exemplară în bloc.
În sfârșit, am dezlegat misterul. De dimineață fusese cei de la Union Fenosa și instalase la scară sensori de mișcare care permit aprinderea becurilor doar când intră cineva în bloc. Ce să vă spun, babele mele erau pentru prima dată pozitive și agitate - au văzut Europa cu ochii lor. Au înțeles, probabil, că Europa înseamnă nu numai opozitul Rusiei după care tânjesc, ci și un șir de beneficii minore la prima vedere, dar importante și utile la modul general.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu