vineri, 12 noiembrie 2010

Despre spectacolul vietii

Atunci când sunt în străinătate am un obicei pe care mult timp l-am considerat ca fiind un mic viciu. Apoi, când am mai discutat cu alți oameni, am avut satisfacția să descoper că nu mă caracterizează doar pe mine. Iată despre ce e vorba: îmi place să mă plimb seara pe străzi și să privesc prin geamurile luminate ale caselor și apartamentelor. Nu pentru că ași vrea eu să văd intimități, doamne fereșe, ci pentru că am impresia că privesc un spectacol al vieții, când, de cele mai multe ori, decorul vorbește despre obiceiuri, estetică, etc.
Recent m-am întors din Amsterdam. Orașul în care ferestrele cu draperii pot fi numărate pe degete. Unde oamenii au geamuri aproape cât tot peretele, și cărora chiar le place să etaleze atmosfera din casă.
Fără reparații pe care noi le numim "euro". Fără mobilă pretențioasă, pe spații foarte înguste, aceste apartamente cochete fac deliciul la gură cască alde mine cu jocul lor de lumină, cu designul minimalist dar foarte elevat, cu florile vii nelipsite la geamuri, iar în cazul concret al Amsterdamului - cu holurile-garaje pentru biciclete.
Întradevăr, bicicletele din Olanda devin deja periculos de multe pentru noi, neolandezii. Cred că puteam fi călcată de vre-o 20 de piese dintr-astea, cu "tuning" care mai de care - unele cu un cos in fata, altele cu o lada, unele cu un fel de "roaba" in care este încărcată toată familia, - care merg țanțoșe pe benzile destinate exclusiv lor și doamne ferește să stai în calea lor. Mai degrabă oprește un tramvai, decât un biciclist. Vă amintiți că pe timpuri se spunea "Chișinăul este orașul în care Ionii se mișcă haotic". Ei, Amsterdamul este orașul în care se mișcă haotic bicicliștii.
Vă zic, spectacolul geamurilor șn acest oraș este extraordinar.
Și așa mi s-a făcut un dor de gărduțele alea din fier forjat din satul copilăriei mele - josuțe, mai mult decorative, transparente ca o dantelă. Doamne, oare ce ascundem acum după zidurile cu care ne împrejmuim averile?! De ce ne ridicăm ziduri de pușcărie în jurul caselor?

Un comentariu:

  1. Salut....citeam ce-ai scris si mi-am dat seama ca trec prin aceleasi senzatii :-) Aici, acea marea America despre care toti vorbeau nu este decat o viata simpla, unde oamenii nu se ascund dupa garduri inalte, ci dimpotriva deschid geamurile si te lasa sa fii oaspete cu privirea in casele lor...unde in semi intuneric cineva citeste o carte sau cineva pur si simplu se joaca la computer, imbracati in niste sosete de lana sau inceva cald si eventual dormiteaza la tv....

    m-am gandit cat de obisnuita este viata de aici, ca si de fapt viata de acasa si cat de lipsita de orice "patetisme" sau "straduinte" este....pur si simpla relaxata...oamenii chiar se bucura de fiecare clipa ;-)

    unicul lucru care ne deosebsc, desi este o chestie de timp, probabil este decorul de afara...noaptea toate aceste case se aprind in luminite multicolore de craciun, cu personaje de poveste...este chiar ca in basm...ei sunt atat de copii si asta e atat de frumos...

    cred ca ar fi bine sa fim si noi copii cat mai mult ;-)

    RăspundețiȘtergere