Departe de mine gândul de a considera că aceasta chiar este o poezie. Este, mai degrabă, o fotografie a unui moment din viața mea, o toamnă frumoasă și înduiosător de galbenă a anului 1991. Azi mi-am amintit-o și, pentru prima dată o fac publică. Cu meniunea: Ador toamnele.
Și-a suspinat prin parcurile toate
Cu frunze de arțar și crizanteme-
Copii cuminți și obsedați de moarte.
Și-au plâns cu ea odată și poeții
Cu stropi rigizi de chihlimbar mărunt,
Iar notele pe clape-au așternut
Tangouri demodate ale vieții
Trezind din somn peneluri adormite,
Culori și pânze-ntinse pe șasiu
Și-un pictor devorat de dor și foame
A-nregistrat tabloul de pe viu.
Iași, 1991
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu