Fraza nu-mi aparține, dar atunci când am auzit-o într-un film, m-a uimit prin profunzimea ei. Odată cu Dumnezeu, din țară au plecat mai multe valori, despre care acum spunem doar că știm cum ar trebui să fie, dar nu le putem "pipăi" de-a adevăratelea.
Și a plecat acest Dumnezeu înainte ca noi să începem să prețuim la justa ei valoare cartea, astfel încât chiar și acum moldovenii obișnuesc să spună: "Ajunge atâta carte, că doar n-am să-l fac popă". (Asta șn cazurile în care sunt puși la o grea încercare - să cumpere 10 caiete și 3 pixuri prin august, iar ele fac, în cel mai bun caz, "cât 2 kile de chiperi borcoi la piață", iar în cel mai rău - "aproape cât o vodkă". Ei, ce alege "gospodarul"?)
A plecat cu mult înainte ca noi măcar să auzim de noțiunea de "libertate", azi confundând-o cu tot felul de stari, care numai libertate nu sunt și ne-a lăsat așa, complexați, să plecăm capul în fața tuturor netrebnicilor.
Și a luat cu el odată și sentimentul părintesc, altfel nu pot să-mi închipui cum se face de un tată poate să dea foc la casa în care stau doi copilași (copii lui, de altfel), în loc să-și dea sie foc, dacă tot e atât de nenorocit. Cum să înțeleg în acest context faptul că sinucigașilor nu li se iartă păcatele, iar ucigașilor - da?!
A încăput în geamantanul lui de emigrant chiar și dorința elementară de a trăi mai bine, altfel, de ce am tot căuta unde e acel "mai bine" fără să mișcăm un pai aici, unde e rău de tot...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu